Comuna Ceahlău

 Comuna Ceahlău, localitate caracteristică zonei de munte, s-a dezvoltat de-lungul unor cursuri de apă, evoluția spațială nefiind compactă datorită reliefului ce a limitat-o. Înainte de anul 1926, teritoriul aparținea comunei Hangu, dar evoluția demografică ți distanțele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlău de la Muntele Ceahlău, la poalele căruia se afla, pe atunci având în componență satele Schit, Letești și Răpciune, inclusiv cătunul Reteș.

 După anul 1956, i s-a adăugat și satul Bistricioara în urma desființării comunei cu același nume. În anul 1960, lacul de acumulare Izvorul Muntelui a diminuat suprafața vetrelor de sat cu aproape 50%, intrând sub apă cele mai fertile terenuri, terasele joase și largi ale Bistriței. Au fost afectate în totalitate satul Letești și Cătunul Reteș. Deși această zonă oferă condiții mai puțin prielnice dezvoltării așezărilor umane (altitudine mare, climă rece, păduri intinse, teren arabil puțin), au fost și suficiente condiții ca aceasta să cunoscă o straveche populare.

 Se remarcă o creștere a numărului de așezări după secolul al XVIII-lea prin aportul de populație venită din Transilvania, dar mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, creștere datorată dezvoltării exploatărilor forestiere și a industriei lemnului. Oamenii au preferat să se așeze inițial pe culmile domoale. Urme de gospodării se găsesc pe înălțimi, la Padina Țiganului, Podina Popii, Livada lui Matasa și altele. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea au început să fie populate și văile apelor – pe șesurile și terasele largi, unde se putea face agricultură. Cătunele erau risipite, cu gospodării mari și izolate. După înmulțirea populației, acestea s-au divizat între moștenitori, devenind mai mici și mai dese.

 În prezent comuna Ceahlău cuprinde trei sate: Ceahlău, Bistricioara și Pârâul Mare. Toate intră în categoria satelor de munte, răsfirate în lungul apelor și a drumurilor care le insoțesc. Totuși, se observă și anumite particularități:

    • Ceahlău – reședință de comună, cu o populație de peste 1.500 locuitori, se desfășoră pe malurile pârâului Schitu (motiv pentru care s-a numit inițial satul Schit) și a numeroșilor lui afluenți, cu gospodării inguste, dispuse perpendicular pe drum, cu terenul agricol inclus, care se întinde până sub poalele pădurii. În partea dinspre amonte s-a dezvoltat Stațiunea turistică Durău – situata sub Vârful Toaca. Aceasta atrage mii de turiști anual, în hotelurile și pensiunile agroturistice existente
      Satul Bistricioara, cu o populație de cca. 800 locuitori, se întinde pe terasele inferioare ale râului cu același nume, în lungul celor două drumuri paralele, cu terenuri mai drepte, care au permis dispunerea mai adunată a gospodăriilor. Acest sat are condiții optime de dezvoltare economică diversă
      Satul Pârâul Mare este o așezare mai nouă, alcătuită din aproximativ 140 locuitori strămutați din satele dispărute sub apele Lacului de acumulare. El se intinde în lungul pârâului cu același nume și a drumului ce-l insoțește, având gospodării rare, cu terenuri arabile reduse;